La un moment dat, aproape fiecare antreprenor se va întrebarea ce valoare au utilajele/echipamentele pe care le deține. Valoarea contabilă este rareori relevantă. Cei care solicită evaluarea unuia sau mai multor bunuri mobile vor să afle valoarea reală a acestora, valoare ce poate fi fundamentată.
Există mai multe motive pentru care întreprinderile pot avea nevoie de o evaluare de utilaje/echipamente. Unele dintre acestea sunt: finanțarea, insolvența sau falimentul, fuziunile și achizițiile, evaluările de afaceri, asigurările, acordurile de cumpărare/vânzare. Un evaluator autorizat, de încredere, are pregătirea, experiența și cunoștințele pentru a determina o valoare reală și care poate fi fundamentată.
Diversitatea este partea interesantă din domeniul evaluării bunurilor mobile.
Bunurile mobile cuprind 4 categorii:
- MAȘINI, ECHIPAMENTE ȘI INSTALAȚII
(MEI);
- STOCURI
(materii prime, materiale, combustibili, componente, produse în curs de execuţie, produse finite etc);
- ACTIVE NECORPORALE SEPARATE
(brevete de invenţie, mărci, datele tehnice, programe pentru calculator etc.);
- COLECȚII
(de artă, bijuterii, timbre etc.).
Categoriile uzuale de mașini, echipamente și instalații sunt:
utilajele de producție;
mijloacele de transport;
echipamentele de manipulare;
echipamentele auxiliare;
echipamentele de laborator și de încercări;
mobilierul de birou, accesoriile și birotica;
echipamentele de calcul;
uneltele, dispozitivele, instrumentele de măsură și control;
instalațiile sau unitățile de procesare.
Stocurile pot să includă în general materii prime, producția în curs, produse finite și stocuri inactive.
Practic, bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile.
Sunt bunuri mobile şi undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum şi energia de orice fel produse, captate şi transmise în condiţiile legii, de orice persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora.
Acestea sunt bunuri corporale şi necorporale caracterizate prin mobilitate.
Procesul de evaluare decurge astfel: evaluatorul inspectează (vizualizează) bunul/bunurile și se documentează asupra oricăror informații pertinente pentru a identifica bunul/bunurile. Trebuie identificate marca, modelul și numărul de serie, starea, dacă a fost întreținut corespunzător și dacă există înregistrări de întreținere, dacă are caracteristici speciale sau upgrade-uri.
Evaluatorul poate informa clientul în prealabil ce informații, date și documente va avea nevoie, astfel încât acestea să poată fi disponibile în momentul inspecției. După ce evaluatorul s-a documentat asupra bunului/bunurilor, urmează procesul de cercetare și analiză.
Apoi selectează și aplică abordările de evaluare funcție de caracteristicile fiecărui bun, de datele și informațiile avute la dispoziție și identificate, și obține rezultatele privind valoarea acestuia.
În final, prezintă un raport care cuprinde datele, informațiile și constatările efectuate, analiza acestora, metodologia de evaluare și abordările aplicate, și concluzia asupra valorii.
.